Powered By Blogger

sâmbătă, 4 septembrie 2010

aaaaaaaaaaaaaaaaaa

Da, nu, da, nu ...... nu mai pot cateodata, imi vine sa urlu ca un lup salbatic la luna ... cu siguranta am o problema, daca am inceput asa dintr-o data sa scriu si nici macar nu stiu despre ce vreau sa scriu. Cert e ca sunt putin suparat, putin nervos, putin trist... de fapt mai mult trist, si nici nu am stare ... parca ar trebui sa fac ceva si nu stiu ce ... si in plus se pare ca imi vine sa ma cert cu toata lumea din jur sa ma intorc si sa plec fix unde vad cu ochii. De ce ? Nu stiu ... pur si simplu asa m'am trezit ... am incercat orice sa ma linistesc ... si sa nu mai fiu asa ... dar nu pot ... azi probabil foarte multa lume la care tin se va supara pe mine si cel mai probabil nu li se va mai parea ca tot ce zic eu e amuzant ... odata si odata trebuie sa faci ceva sa scapi din rutina asta de cacat din viata ta de zi cu zi, iar cand obosesti sa faci lucruri amuzante pentru a iesi din rutina ... te duci in cealalta extrema si faci opusul amuzamentului ... mdaaaa uite ca nu degeaba am inceput sa scriu aici ... acum ... scriind toate astea mi'am dat seama de ce am starea asta de cacat.
Acum nu mai imi vine sa scriu nimic ... deci va las pana data viitoare :>

vineri, 3 septembrie 2010

things happen for a reason ...

Da, am revenit ... din nou plictiseala si ma apuc sa scriu aici unde nu citeste nimeni decat eu :> . In viata noastra de zi cu zi se intampla anumite lucruri ... lucruri bune, lucruri mai putin bune, cu sau fara voia noastra. Totul obisnuit ... nimic iesit din comun ... dar daca mai adaug o persoana in peisaj si toate lucrurile astea banele care se intamplau intr-o ordine fireasca incep sa se deruleze cu o viteza atat de mare incat nu stii cand a trecut ziua ... si persoana cu care esti iti mai si spune cat de repede trece ziua ... atunci incepi sa iti pui o intrebare mai intrebatoare decat celelalte, de altfel banala : De ce ? Cineva intelept odata imi spunea ca gandesc prea mult la lucruri fara importanta si ca ar trebui sa traiesc mai mult din fapte decat din intrebari. Prea mult bla-bla si nu am zis nimic ... un exemplu scurt : ieri o zi obisnuita de toamna, ba ploua ba sta ... iar ploua iar sta ... m'am hotarat intr-un final sa merg la mitropolie sa port o dicutie cu Cel de sus. Intre timp mi sa alaturat inca o persoana care a vrut si ea sa mearga si bineinteles nu am refuzat'o ... am mers ... ne'am facut treaba acolo .. .totul ok ... seara iesim la plimbare prin oras ... totul normal, nimic iesit din comun fata de alte seri pana la un moment dat cand stand linistiti in masina se aud zgomote in spate si vad o satra de caini alergau un catel care de frica sa aruncat in apa. Eu am coborat din masina repede sa vad ce se intampla si le zic si celorlalti care initial nu m'au crezut ... urc inapoi in masina apoi coboara persoana cu care mersesem la mitropolie si vede catelul cum statea la mal si incerca sa urca un zid de vrea juma de metru dar nu reusea ... in momentul ala am coborat toti din masina si un prieten il apuca si il scoate din apa pentru ca se ineca catelul. Si deja toti eram uimiti de ceea ce am facut si cum a decurs totul pana atunci ... a fost un moment foarte intens in clipa cand ne'am intors toti si am urcat in masina. Chestia e ca sau mai intamplat lucruri de genul si in trecut dar niciodata asa intens ... eu spre exemplu la mitropolie stand de vorba cu EL vroiam sa imi dea un semn sa stiu ce e bine de facut intr-o privinta ... ei bine cred ca am primit acel raspuns numai ca nu stiu eu cum sa fac mai departe pentru ca e un fel de "fairy tail" .
Cred ca tot ce ramane de facut e sa ma bucur ca traiesc din nou anumite sentimente pe care nu credeam ca le am sau ca am sa le traiesc vreodata ... pacat ce cel mai probabil vor fi de scurt timp :)acuma vreau sa va scriu ceva ce pe mine ma facut sa plang :P
"ce" si "daca" (what if) sunt 2 cuvinte inofensive asa cum orice cuvant poate fi. Dar puse impreuna, unul langa altul au puterea de a te bantui tot restul vietii. "Ce se intampla daca... Ce se intampla daca ?" Nu stiu cum se termina povestetea ta. Dar daca ceea ce ai simtit a fost dragoste adevarata, atunci niciodata nu e prea tarziu. Daca a fost adevarat atunci de ce nu ar fi adevarat si acum? Trebuie doar sa ai curaj sa iti urmezi inima.
Cam atat pentru moment ... later :)